Andi Topala

Impropriu spus “la Viena”, pentru ca eu m-am intors in tara, de sambata, iar fratele meu a ramas acolo, in Spitalul de Ortopedie Gersthof. A ramas pe maini bune, imi place sa cred, dar cu dureri mari. In continuare. Durerile sunt convins ca sunt inerente, data fiind complexitatea operatiei si tinand cont de faptul ca medicii au excizat foarte mult tesut, inclusiv zone osoase – pelvis, cap femural. Analgezice prea multe si prea des nu pot sa-i faca, pentru ca sunt periculoase. Va trebui  sa mai reziste. Nu se stie cat. Inca nu s-a dat jos din pat, dar urmeaza si acest episod, dupa ce i se va monta o orteza. Care il va costa, nu se stie deocamdata cat.

Multumesc inca o data tuturor celor m-au ajutat si ne-au ajutat financiar si moral.

Da. Hopul cel mare a fost trecut. Operatia a mers bine. A fost transferat la Spitalul Kaiser Franz Joseph, la Terapie Intensiva. De acum incolo sa ne rugam la Dumnezeu sa mearga bine totul in continuare, postoperator. Maine voi incerca sa intru la el sa vad cum se simte. Nu am reusit inca sa stau de vorba cu vreun medic care a participat la operatie, ci doar cu un doctor care stia in mare ce s-a intamplat: “The operation was good. His leg is still there”.

Doamne ajuta!

Nu credeam ca in sistemul medical austriac exista sincope si disfunctionalitati care sa-mi aduca aminte de ROmania. Luni, Catalin era programat la RMN, la alt spital decat cel la care este internat. Era programat la 12. A ajuns la 12, ambulantierii l-au lasat pe hol si a stat asa cam doua ore, timp in care nu l-a bagat nimeni in seama. A aparut intr-un final un doctor care i-a spus ca mai are un pic de asteptat pentru ca este cineva inaintea lui la RMN. Ciudat, nu? S-a intors la Spitalul Gersthof dupa patru ore.

In fine, maine, miercuri, 27 ianuarie, este Ziua Z. Operatia. Avem de-a face cu o alta anomalie. Dupa operatie, il duce la Reanimare, la ATI, dar… la alt spital. Ce ziceti? Deci, il ia de pe masa de operatie, la final, il baga in ambulanta si il duce la alt spital. Eu nu inteleg. Poate imi explica cineva.

Voi reveni cu amanunte dupa operatie. Doamne ajuta!

Ger. Dar senin si soare. Asta a fost vremea, astazi, in capitala muzicii. Incepand cu ora 12. Am inteles ca si la Bucuresti crapa pietrele.
Am fost in vizita zilnica la spital. Durerile fratelui meu au mai crescut in intensitate. A redescoperit diclofenacul perfuzabil, ceea ce l-a facut sa-mi spuna ca se simte ca in Romania. Eh, doar in privinta asta, fireste, caci, in rest, conditiile intraspitalicesti sunt incomparabile. Mi-a spus ca ii place mancarea. A apucat sa spuna in prima zi ca este vegetarian, mai in gluma, mai in serios, pentru ca, la internare, un asistent i-a zis ca masa este vegetariana fiind nou-sosit. Si de atunci numai vegetariana ii da. El oricum a renuntat la carnea rosie de trei ani, imediat dupa operatia la cap, asa ca a nimerit bine. Pe usa rezervei 222, unde sta, scrie “Herr T

Imi cer scuze fata de cititorii mei, in special fata de cei care asteptau vesti de la mine. Ultimele noutati, multe si importante, de altfel, sunt ca, in prezent ne aflam in Viena. Eu, cazat intr-un mic apartament, prin grija unui bun prieten caruia ii multumesc si pe aceasta cale pentru ajutor, fratele meu, in spital – Spitalul de Ortopedie Gersthof (un fel de Foisor, dar numai un fel, pentru ca, in privinta dotarilor si a personalului medical, nu sufera comparatie). Astazi, cand scriu aceste randuri, este a doua zi de spitalizare. Desi le-am aratat medicilor de acolo toate investigatiile facute in Romania, ii vor face si ei, fireste, toate testele necesare. Deocamdata, in prima zi, l-au radiografiat. Luni, va urma examenul RMN. Astazi, a trecut in vizita si profesorul Ritschl, directorul medical. I-a explicat fratelui meu ce urmeaza – testele, o analiza a cazului facuta de o comisie interdepartamentala si solutia, care, din cate am reusit sa aflu, nu va fi amputarea. Nu de alta, dar am venit in Viena special pentru ca ni s-a spus ca ii va fi pusa o proteza cu implant. Asta ramne de vazut pentru ca, in definitiv si la urma urmei, totul depinde de ce se va vedea la RMN. Si mai ales la radiografie, unde speram sa nu apara metastaza la plamani, desi, cred eu, daca ar fi fost vorba despre asa ceva, ar fi spus, astazi, profesorul Ritschl. Cu toate astea, operatia va fi complexa si va dura in jur de 9 ore.

In rest, Catalin se chinuie groaznic. Il chinuie durerile. Sunt niste junghiuri cumplite, din cauza tumorii foarte mari care apasa pe nervi. Daca ieri pana sa se aseze in patul de spital a mers cum a mers, tinand cont de drumul din Romania pana la Gersthof, de azi-noapte a anchilozat aproape de tot. In fine, ma rog la Dumnezeu sa treaca mai repede aceste dureri si sa scape de tumora asta nenorocita, iar, daca ar fi sa-l citez pe profesorul Ritschl, singurele dureri care ar mai ramane mai tarziu ar fi doar cele cauzate de operatie.

Voi reveni cu amanunte si cu niste poze. Sa vad cum le descarc eu in calculator, pentru ca sunt la un Internet cafe, dar gasesc eu o solutie.

Multumesc din suflet tuturor prietenilor mei si celor care m-au ajutat pentru ca au fost alaturi mine si mi-au oferit macar o vorba buna.

Fratele meu, Catalin Topala, locuieste in Pitesti, are 42 de ani, este casatorit si are un copil de aproape 11 ani. Si-a descoperit prima tumora in 2006, cand, intr-o stare generala de rau, piciorul stang si mana stanga i-au amortit. La un prim examen neurologic si tomografic efectuat la Spitalul Militar Arges, medicii au descoperit o problema intracraniana si l-au trimis de urgenta la Bucuresti.

Aici, la Spitalul Bagdasar, dupa examenul RMN, s-a pus diagnosticul: tumora cerebrala. A fost operat la Institutul de Boli Cerebrovasculare prof. Dr. Vlad Voiculescu de o echipa de medici coordonata de profesorul Leon Danaila.

Examenul anatomo-patologic efectuat dupa interventia chirurgicala a stabilit ca a fost vorba despre un hemangiopericitom, o tumora destul de rara, dar foarte grava, principala sa caracteristica fiind proliferarea rapida si agresiva in organism. Ceea ce s-a si intamplat. Din vara lui 2006 si pana in prezent, tumora a avut mai multe recidive, tratate prin iradiere, dar continua sa apara pe meninge.

In vara anului 2009, Catalin a inceput sa acuze dureri la soldul piciorului stang. Durerile s-au acutizat progresiv, pana cand a fost nevoit sa-si faca un exament RMN, care a stabilit ca este vorba tot despre o tumora profunda, localizata pe tesutul moale din jurul articulatiei coxo-femurale, cu invazie osoasa. Au urmat drumuri nesfarsite la Bucuresti, unde mai multi medici, renumiti sau cu recomandari multiple, l-au consultat si au ridicat din umeri. Unii i-au spus ca nu este posibila operatia, altii ca va fi nevoie de o rezectie osoasa prin decuparea unei mari portiuni din bazin, ceea ce ar insemna de fapt amputarea piciorului. In final, i-a fost efectuata o biopsie, pe 11 decembrie, printr-o interventie chirurgicala, la Spitalul Universitar (Municipal).

Dupa o luna, Institutul Victor Babes, in urma analizei anatomo-patologice asupra probei extrase la biopsie, a stabilit rezultatul: condrosarcom mezenchimal.

De trei luni, Catalin se schimonoseste de durere, nici un calmant nefacandu-si efectul. De doua luni, nu a mai reusit sa doarma mai mult de 3-4 ore pe noapte. Merge extrem de greu cu ajutorul unui cadru metalic. Acum, este internat, de pe 12 ianuarie, la Fundeni, la Institutul Oncologic “Al. Trestioreanu”. Pe 18 ianuarie medicii incep sa-i administreze citostatice, in ciuda recomandarilor multor specialisti din lume potrivit carora acest tip de tumora, condrosarcomul, nu raspunde la chimioterapie, ba chiar exista riscul sa fie mai rau.

Multe persoane i-au recomandat sa mearga in alta tara, unde medicii au mai multa expertiza. Cea mai buna varianta ar fi Turcia, la Centrul medical Anadolu-John Hopkins, unde multi romani ajung sa se trateze sau sa se vindece. Costurile procedurilor medicale, incluzand o reconstructie a bazinului si un implant pentru a nu-si pierde piciorul, sunt de cel putin 40.000 de euro. De aproximativ trei saptamani, fratele sau si sotia sa se zbat sa adune banii necesari, dar se pare ca sansele sunt mici. Timpul trece in defavoarea lui Catalin, tumora avanseaza si nu stie ce-l asteapta si ce va face in continuare.

Cu dorinta de a-si creste in continuare baietelul de 11 ani, Catalin spera sa ajunga la spitalul din Turcia, mai ales ca, dupa examinarea RMN-ului de o comisie interdepartamentala de acolo, medicii turci au spus ca este un caz ce poate fi rezolvat, fara ca pacientul sa-si piarda capacitatea de deplasare.

Singurul obstacol sunt banii, tratamentele si interventiile chirurgicale de la Centrul John Hopkins din Turcia fiind scumpe. Salariul sau de inginer CFR si cel al sotiei, de profesor, nu sunt deloc de ajuns, in lipsa unor alte surse de venit, pentru a aduna cel putin 40.000 de euro care sa-i asigure minimele tratamente si interventii de la John Hopkins, vitale intr-un final.

Cine vrea sa-l ajute sa-si recapete zambetul pierdut, poate face o donatie in urmatoarele conturi, deschise pe numele Dragos Topala (adevaratul meu nume), la BRD Groupe Societe Generale.

CONTURI

EURO: RO84BRDE410SV60148804100

LEI (RON): RO75BRDE410SV60148984100

DEVIZ TRATAMENT TURCIA